Dupa cum spuneam ieri, daca Imparatul e printre noi atunci sigur e si Vader pe-aproape. Ok, acum nu il cheama Vader, e mic si e inca in perioada Anakin dupa cum se poate vedea. Dar stai sa vezi cand se intalneste cu printesa si sufera un mic traumatism…atunci sa te tii! Darkside ne mananca pe toti!

Macar maica-sa e mandra de el. Eu daca as fi in locul ei i-as spune sa lase prostiile cu ciucalatile si portocalele alea si sa treaca la lucruri serioase cum ar fi casa de marcat si camerele de luat vederi din magazin.

Articolul este mai mult decat suficient si nu as putea sa adaug la lirism sub nicio forma. Totusi cred ca ne scapa trei aspecte foarte importante:

(i) Imperiul (cu I mare) a fost fondat si Romania e capitala sa din moment ce Cabinetul Majestăţii Sale Imperiale se afla situat aici;

(ii) daca Imparatul e aici atunci Darth Vader nu poate fi departe, cel putin eu asa am invatat cand eram mic. Mi se pare aproape o certitudine si sunt sigur ca o sa apara si el cat de curand. Partea proasta e ca daca ataca rebelii atunci sigur o sa atace in inima Imperiului si pe cale de consecinta noi vom fi clar victime colaterale…

(iii) Mircea Radu nu mai e la moda.

Sper sa nu urmeze Imperiul contraataca!

Iata ca din laboratoarele porcine a fost lansata o arma biologica: virusul A/H1N1! Parca si aud cum pluteste peste lume un blestem grohait: “Veti simti si voi acum febra noastra…”.

Citeste articolul aici.

Un judecator imparte pedepse originale. Eu sunt de acord cu toate in afara de cea pentru furtul de caine. Sunt de parere ca infractorul trebuia trimis in Romania si incurajat sa-si dezvolte o retea infractionala cat mai mare, ca “bunuri publice” avem de unde.

Detalii aici.

Sunt curios ce pedepse da pentru omor? Cursuri obligatorii la Facultatea de Medicina?

In hartile folosite in Evul Mediu se inserau, pentru regiunile aflate la “capatul lumii”, pictograme cu dragoni sau monstri marini insotite de o expresie care, atunci cand era rostita, provoca fiori: “Hic sunt dracones” (There be dragons). Erau locuri indepartate precum America sau Asia, pe unde putini ajungeau si de unde razbateau legende.

Romania este acum un fel de loc care ar trebui marcat cu bold pe Google maps ca sa stie tot omul ca aici sunt dragoni. De care? De toate felurile! Dar mai ales din aia opulenti care aduna mult aur (cu predilectie in jurul gatului) pe care il depoziteaza in pesteri ca sa aiba pe ce dormi cat mai bine.

Este deja un cliseu: Romania este tara tuturor posibilitatilor. Sa nu fiu totusi total pesimist: de mic mi-am dorit sa traiesc si eu intr-un fel de America!

De ce ne e dor de orase? De cutare si cutare loc. De ce de multe ori, pe drum spre un anume loc, ne gandim cu nerabdare cum am vrea sa ne plimbam pe-acolo si pe dincolo. Mi-am dat seama recent ca nu locurile in sine ne atrag, ne fac inima sa bata nebuna in piept cu nerabdare la gandul apropierii si picioarele sa bata frentic in podeaua unei masini.

Oricat de frumos ar fi un oras, indiferent cate cladiri pitoresti ar avea sau cate parcuri pline de visare. Oricat de magnific ar fi un loc el nu inseamna nimic fara acea persoana din viata noastra de care se leaga totul.

Plimbarea din seara aceea minunata cand tot bulevardul parea gol, fuga de ploaie pe langa casele alea reci care insa si-au deschis larg stresinile ca sa ne adaposteasca, sarutul de la fantana, targul de vechituri pe care l-am vizitat impreuna, porumbeii care veneau sa ne manance din mana.

In orasul ala sunt parintii de care ti-e dor, in celalalt e un prieten bun pe care te vei bucura intotdeauna sa il vezi, in alt oras tii minte ca viata ti s-a schimbat si cati prieteni ti-ai facut…in fine, in orasul din care pleci acum, cine stie spre ce destinatie, ramane cea pe care o iubesti.

De ce ne e dor de orase? Pentru ca in ele sunt bucatele din noi. In unele lasam mai mult iar in altele mai putin.

Pentru prima data in viata mea…mi-a fost dor de Bucuresti.

Tatal meu mi-a spus ca intotdeauna cand scrii trebuie sa fii original. Eu cred ca nu poti sa fii original decat atunci cand esti in stare sa aduci in scriere o contributie proprie pe care ai trait-o in prealabil. Asa ca, pentru moment, ma duc sa traiesc si ramane sa povestesc ce s-a intamplat.